Logo
Acasa

Incaso în Germania

Firma în Germania

Dreptul german 1

Dreptul german 2

Dreptul german 3

Avocati in Germania

Contact

Logo
13.03.2019

Situaţia legală în Germania

Potrivit art. 459 codul civil german, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, iar în caz contrar, are dreptul la dezdăunare.
Principiul general este acela al acoperirii integrale a prejudiciului cauzat (art. 433 C.civ. german). Aceasta înseamnă că debitorul obligaţiei de dezdăunare este obligat să acopere atât prejudiciul efectiv, cât şi beneficiul nerealizat.
O altă regulă germană o constituie repararea în natură a prejudiciului şi, doar în cazul în care repararea în natură nu este posibilă, acoperirea prejudiciului se va face prin echivalent, sub forma acordării de daune-interese. Despăgubirile, denumite daune-interese, reprezintă, de regulă, o sumă de bani echivalentă cu folosul pe care l-ar fi realizat creditorul prin îndeplinirea exactă, totală şi la timp a obligaţiei. Ele se cuvin atât pentru neexecutarea obligaţiei, totală sau parţială, cât şi pentru simpla întârziere în executare. Daunele datorate pentru neexecutarea definitivă a obligaţiei sunt denumite, pentru acest considerent, daune-interese compensatorii, spre deosebire de daunele datorate pentru simpla întârziere în executare, care sunt daune-interese moratorii. Daunele moratorii nu înlocuiesc executarea în natură a obligaţiei asumate şi, ca atare, se pot cumula cu aceasta, după cum se pot cumula şi cu daunele-interese compensatorii, când debitorul nu execută contractul în natură.
Dobânda:
Dobânda reprezintă daune-interese moratorii, datorate ca urmare a executării cu întârziere a unei obligaţii ce are ca obiect o sumă de bani. Prin dobândă se înţelege nu numai sumele socotite în bani cu acest titlu, dar şi alte prestaţii sub orice titlu sau denumire, la care debitorul german se obligă drept echivalent al folosinţei capitalului (art. 6 din O.G. nr. 10/2001).
Cuantumul dobânzii aferente debitelor în materie civilă se raportează la dispoziţiile O.G. nr. 9/2000, şi nicidecum nu se raportează la dobânzile bancare practicate între persoane juridice. În raporturile civile, dobânda nu poate depăşi dobânda legală cu mai mult de 50% pe an (art. 5 din O.G. nr. 9/2000). Obligaţia de a plăti o dobândă mai mare decât cea stabilită în O.G. nr. 9/2000 este nulă de drept (art. 9).
Conform art. 43 C.com., „datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani, produc dobânda de drept din ziua în care devin exigibile", ceea ce înseamnă că debitorul este de drept pus în întârziere, dobânda comercială fiind datorată de la data scadenţei creanţei. În cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi, fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală. Înapoi
Impressum